salut,

Sunt educat de-al meu destin...simt mult arat putin!!!

duminică, 9 octombrie 2011

lumina orbilor

Liberatea mea, se afla in a ta privire
In ganduri pierdute, sarutandu-te in nestire
Un nor prea gros ce iubind ai risipit...
O mare de iubire in care ne-am indragostit!


Un suflet inclestat ai reusit salva,
O inima ce pana-acum nu cunostea iubirea.
Tu,o aparenta simpla ca o ploaie de vara
Facand cu fiecare zambet,toti norii sa dispara


Sagestile vietii, prea crud ne-au incercat
Tristetea amintirii ce-acum s-a spulberat.
Cad frunzel-aurii ale ferecatoarei toamna
Le vom privii impreuna pana la ultima goarna.

Si stele vor cadea,cu aceeasi dorinta
Sa neg ca ne-am dorit acelasi lucru nu e cu putinta
Crezand ca soarta ne-ar vrea mereu impreuna
In cele mai frumoase soapte ne vom tine de mana

Un comentariu:

  1. Prima ta poezie care nu are urme de pesimism..stii k e preferata mea:)..nu doar pt k ma regasesc in unele versuri ci pt k e pozitiva,pt k inseamna k ai momente knd nu vezi totul in culori si sentim simboliste...
    P.S...imi cer scuze k n.am ajuns ink la nivelul care ar trebui,mai am de lucrat...zambetele fac norii sa dispara,si cand te gand k in loc sa zambesc mereu,imi ocup timpul si starea de bine cu alte tampenii care strik tot...i'm sorry..!

    RăspundețiȘtergere