Lacrimi grele se scurg pe ale mele gene,
Tip disperat intr-un pustiu si nimeni nu m-aude
Doar ecoul sufletului meu,cu visele lui surde
Prea multe intrebari fara raspuns in glasurle mute!
Imi retraiesc depresia ce m-a nenorocit
Imi plang prosteste de mila cu toate c-am gresit.
Traiesc asemeni unei sticle,toti vad numai prin mine,
Si-un singur lucru ma afuma…dorul de tine
As vrea ca intr-o zi sa ma-ntelegeti si pe mine
Cu toate ca-s nebun si-asa ma port cu tine…
Dar inca mai am ceva ce pe pamant ma tine
Si vreau sa stii ca te iubesc cu toata nebunia din mine….
Un suflet adormit as vrea sa pot elibera
Sa misc dorinta unui om doar ca sa-l pot salva
Caci inchizand un suflet,in timp o sa-l ingheti
Si cat de greu va fi,candva o sa inveti…
Stiu ca nu-I vina ta,tacuta fiind ca luna
Stiu ca si astazi inca doare,in suflet,lovitura
Dar viatza merge inainte,si vom fi mereu doi
Sa presaram petale unde-I acum noroi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu