jocul

mereu vedeam la ea o pata de mister
ma atragea si ma facea mereu sa sper...
nu intelegem ce dragoste-mi purta
eu poate prea tanar iar ea doar se juca...

si acum cand o vad imi trezesc amintiri
si-acum sarutul ei ma innebuneste
dar totul s-a pierdut in lacrimi...
ca o petala,in toamna ce se ofileste...

in jocul de lumini al noptii..
doar ea stia sa-l coloreze
saruturi tandre si emotii
si lucruri ce trebuiau sa urmeze...